Stanley Matthews și ecoul Ballon d'Or: lecția pentru Harry Kane

Sau sistemul bate talentul?

Fotbalul modern, așa cum îl știm noi, s-a născut oficial în 1963. În finala Cupei Campionilor Europeni, Gino Pivatelli a comis o faultă cinică, lovitându-l pe Mário Coluna de la Benfica.

Gestul a oprit un contraatac promițător, dar a și fracturat piciorul lui Coluna. La acea vreme, regulamentul nu permitea înlocuiri, așa că jucătorul a terminat meciul rănit. Milan a câștigat cu 2-1, obținând prima sa victorie istorică.

Acest moment a stabilit o doctină: sistemul bate geniul individual.

Există nuanțe în această regulă.

Real Madrid al lui Zinedine Zidane s-a bazat mai mult pe talentul pur, iar Chelsea sub Thomas Tuchel și Manchester City cu Pep Guardiola au demonstrat forțe diferite.

Totuși, fotbalul rămâne un sport de echipă de la acea primă triumfă a Catenaccio. Premiile individuale par ciudate în acest context. Efortul personal și obiectivele colective intră adesea în conflict.

Această fricțiune poate stărni creativitate, dar eșecul vine frecvent din supradependența de un singur jucător.

De ce a câștigat Matthews?

Când Ballon d' Or a debutat în 1956, dezbaterile despre colectiv versus individual erau mai puțin aprinse.

Votul din 1956 în Ungaria a fost împărțit între Ferenc Puskás, József Bozsik și Sándor Kocsis. Acest lucru a evidențiat o provocare a echipei de atunci. Premiul a urmat imediat după intrarea tancurilor sovietice în Budapesta.

Ar fi fost poate mai bine pentru France Football dacă niciun ungur nu ar fi câștigat.

Victoria lui Stanley Matthews pare bizară astăzi.

Blackpool a terminat pe locul al doilea în First Division în 1956, la distanță de Manchester United, și a fost eliminat din FA Cup în al treilea tur.

Nu erau Duncan Edwards sau Tommy Taylor opțiuni? Bert Trautmann a câștigat premiul de Jucătorul Anului al jurnaliștilor de fotbal în 1956, jucând finala cu o leziune la gât. Alfredo Di Stéfano a inspirat prima Cupă a Campionilor a lui Real Madrid.

Pivatelli a fost cel mai bun marcator din Serie A. Giuliano Sarti a câștigat Scudetto cu Fiorentina. Nikita Simonyan a ajutat Spartak Moscova să câștige titlul sovietic.

De ce Arsenal se distinge?

Matthews avea 38 de ani. Primul său Ballon d' Or a păstruit ca un premiu de carieră. Recunoașterea longevității poate fi acceptabilă. Ce caută el cu adevărat? Nu doar trofeele anuale. Fabián Ruiz este un candidat puternic în prezent.

A câștigat Campionatul Mondial, Liga Campionilor și Ligue 1 în acest sezon. Este un jucător fin. Dar nu este jucătorul sezonului pentru PSG sau pentru Spania.

Premiile multiple sunt doar ornamente. Premiile individuale pot onora muncitorii care oferă divertisment. Ballon d' Or citează trei piloni: performanța individuală, realizările echipei și clasa cu fair-play.

Câștigătorul „complet” are nevoie de talent, de fair-play și de excelență competitivă. Succesul echipei este cel mai ușor de izolat. PSG a minimizat ego-ul sub Luis Enrique.

Totuși, separarea jucătorului cheie de trio este dificilă. Ousmane Dembélé a câștigat anul trecut. Khvicha Kvaratskhelia a fost probabil steaua acestui an.

Dar într-un an de Cupă Mondială, ar trebui să câștige un jucător care nu s-a calificat? Nici Dembélé, nici Desiré Doué nu au avut o Cupă Mondială notabilă.

Ținând cont de nivelul ligii franceze și de rotația PSG, victoria Arsenal în Premier League se remarcă. Au ajuns în finala Ligii Campionilor. Forța lor este coeziunea colectivă. Doar trei dintre cei 30 de jucători din lista scurtă sunt de la Arsenal.